6 mituri despre creier

creier viu colorat

V-aţi întrebat vreodată cât din ce citiţi despre creier e adevărat ? 14 – 20 martie a fost Săptămâna de Conştientizare a Creierului (Brain Awareness Week), o iniţiativă internaţională care vrea să vă atragă atenţia asupra progresului şi beneficiilor cercetării în domeniul neuroştiinţelor. În cinstea acesteia, deşi cu puţină întârziere… Continue reading 6 mituri despre creier

Cum să-ţi alegi psihoterapeutul

corner of this way street and that way street signs in texas small town

Nu există o metodă „formală” de alegere a psihoterapeutului potrivit şi cred că majoritatea, atunci când alegem ceva despre care nu ştim mare lucru, ne lăsăm influenţaţi de cei care par mai pricepuţi decât noi. Aşadar, dacă sunteţi în situaţia asta, ce-ar fi să vă lăsaţi influenţaţi puţin şi de mine? Am scris pentru cineva o listă scurtă de paşi pe care i-aş face dacă aş vrea să găsesc un terapeut potrivit şi v-o împărtăşesc mai jos, completată. Poate vă foloseşte.

Continue reading Cum să-ţi alegi psihoterapeutul

Încă un articol despre căsătoria din America anului 2015

2633237471_2fd29d1cbd

“Nici o altă uniune nu e mai profundă decât căsătoria, pentru că aceasta întrupează cele mai înalte idealuri ale iubirii, fidelităţii, devotamentului, sacrificiului şi familiei.

Atunci când se căsătoresc, doi oameni devin ceva mai mult decât au fost înainte.”Anthony Kennedy, judecător al Curţii Supreme americane

De curând, Curtea Supremă din America a declarat legală căsătoria între persoanele de acelaşi sex, iar asta nici mai mult, nici mai puţin decât în toate cele 50 de state. Era de aşteptat, cred, şi nu e vreo noutate absolută, cu toate că e un pas important în istorie, bineînţeles. Sondajele Gallup arată o schimbare evidentă în opinia publică vizavi de această problemă – dacă în 1996, la data primului sondaj, cei care erau de acord cu mariajul între persoane de acelaşi sex întruneau numai 27% din totalul participanţilor, în cel mai recent sondaj procentul a crescut până la 60%.

Cu toate astea, mulţi români (!) se ceartă pe internet vizavi de subiectul ăsta ca şi cum ideea ar fi cu totul nouă, de-a dreptul revoluţionară şi de parcă ar avea ei vreun cuvânt de spus în acest sens. Dacă participi la sau urmăreşti şi tu cu interes o astfel de dispută, poate că ţi-ar plăcea să afli şi câteva informaţii din psihologie despre orientarea sexuală la om, despre cum atracţia fizică faţă de acelaşi sex nu mai e de mult considerată patologică şi despre cum discriminarea, dacă mai trebuia spus, are un impact psihologic nefast asupra individului şi ecouri şi reverberaţii la nivel social. Apropo, în cazul ăsta discriminare înseamnă să nu ai dreptul legal să te căsătoreşti cu cine vrei (atunci când respectivul sau respectiva vrea la rândul său şi are vârsta necesară ca să ia o astfel de decizie).

Continue reading Încă un articol despre căsătoria din America anului 2015

O listă incompletă a psihologilor eminenţi din epoca modernă

3240500871_bd1a2d300e

Toată lumea a auzit de psihiatrul Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei. Ba unii chiar nu vor să-l uite, lucru care le îngreunează adesea existenţa celor interesaţi de psihologia ştiinţifică.

Dacă ai depăşit, însă, stadiul lui Freud şi te interesează să ştii care sunt numele importante din psihologia de după Al Doilea Război Mondial, s-ar putea să vrei să arunci o privire peste lista alcătuită anul trecut de Ed Diener, Shigehiro Oishi şi JungYeun Park.

Continue reading O listă incompletă a psihologilor eminenţi din epoca modernă

Nu e vorba despre tine

6346894242_974c79d73b

Zilele trecute am postat pe pagina de Facebook a blogului link spre un articol de pe PsychCentral. Autoarea scria despre cum să transformi gândurile negative în întrebări folositoare, care să te ghideze să descoperi câte ceva despre tine însuţi. Mi s-a părut o temă interesantă, şi trebuie să recunosc că punctul doi, cel despre lista de „to do” şi despre cum unii dintre noi (wink-wink) se simt nişte neterminaţi dacă nu bifează tot ce-şi pun pe ea, a cam avut ecou pentru mine.

Nu la multe minute după aceea, am început să mă plâng unei prietene despre cum n-am timp să fac tot ce-mi propun. Reacţia ei îndreptăţită (şi amuzantă)? „Măi, da’ tu citeşti vreodată ce postezi pe Facebook?”. Ceea ce m-a inspirat să scriu despre unul dintre cele mai folositoare lucruri pe care le-am învăţat de când sunt terapeut.

Continue reading Nu e vorba despre tine

Explicaţii şi emoţii pozitive

492739301_0a925efed2

“Nesiguranţa ne poate menţine sau prelungi fericirea, aşa că ne-am aştepta ca oamenii s-o preţuiască.”

– Daniel Gilbert

În seara asta scriu din cabinet. Se întunecă şi e cald de aprilie, nu destul cât să ieşi în mânecă scurtă, dar plăcut dacă deschizi larg geamul. Am o pauză de câteva ore înainte de ultimul client, aşa că deschid “În căutarea fericirii” la una dintre paginile cu semn. Am post-it-uri în toate cărţile, notiţe, caieţele. Îmi propun să vă spun atât de multe…

Astăzi mă opresc la citatul de la începutul articolului, pentru că fericirea este, deşi pare improbabil pentru un cabinet de psihoterapie, un subiect ce revine des în discuţiile cu clienţii mei.

Ştiinţific sau nu? O perspectivă

5334363735_1efd7a822a

Există un fel de distorsiune cognitivă care te face să crezi că toată lumea ştie ce ştii şi tu, că unele lucruri sunt de la sine înţelese, că toţi participanţii la o discuţie pleacă de la aceleaşi premise ca şi tine. Treaba asta se numeşte „blestemul cunoaşterii” şi e unul dintre motivele pentru care, uneori, nu simţim nevoia să explicăm concret la ce ne referim atunci când spunem un lucru sau altul.

Din fericire, în jurul meu există şi câţiva oameni cu alte pasiuni şi interese decât ale mele, cum ar fi limbile străine sau artele frumoase. Ei, şi din când în când, câte cineva din acest cerc restrâns de oameni minunaţi îmi pune timid câte o întrebare bine ţintită şi îndelung pritocită. De curând am fost întrebată pe un ton scăzut, oarecum încurcat, în timpul unei conversaţii despre ştiinţă, pseudoştiinţă şi de-a dreptul neştiinţă:

– Cum faci tu ca să îţi dai seama ce e ştiinţific şi ce nu?

Continue reading Ştiinţific sau nu? O perspectivă

Mintea, acest “suflet” al psihologiei moderne

4160835158_9c08b34dc2

Nu ştim exact cum se întâmplă, însă un lucru este sigur: mintea e un produs al creierului. Baza biologică fără de care nu se poate, începutul (şi sfârşitul) minţii, cel datorită sau în ciuda căruia se formează şi se consolidează obiceiuri, este creierul. El nu e totul, să ne înţelegem, dar e o parte esenţială a discuţiei despre minte, şi, deci, despre psihologie.

Mi se pare important să vorbim despre asta în general şi mai ales aici, pe un blog de psihologie şi psihoterapie. O să vă spun imediat de ce.

Continue reading Mintea, acest “suflet” al psihologiei moderne

Acceptare şi vulnerabilitate în cuplu

6903021374_5b29b11f15

“În iubire, cu toţii suntem vulnerabili. Pur şi simplu aşa stau lucrurile. Suntem mai expuşi emoţional în faţa celor pe care-i iubim şi uneori, inevitabil, ne rănim unii pe ceilalţi cu acţiuni şi cuvinte prea puţin gândite.”

~ Sue Johnson

Îmi amintesc că am lucrat cândva cu un cuplu pe care nu l-am putut ajuta deloc. Ori că eu nu m-am priceput, ori că nu ne-am potrivit… Nu ştiu. Problema lor nu era deloc evidentă – nu se certau, nu se urau, nu ţipau unul la celălalt, ba dimpotrivă, erau amabili, prezenţi, implicaţi. Spuneau că se iubesc. Între ei nu se întâmplase nimic grav. Cu toate astea, ceva din relaţia lor nu mai mergea la fel ca înainte, se simţeau departe unul de celălalt, iar asta i-a adus la cabinet.

Continue reading Acceptare şi vulnerabilitate în cuplu

Regulile nescrise şi copiii obraznici

6308571644_140a07ee9f

Autobuz, ziua. Mămica şi bunica stau pe două scaune alăturate. În faţa lor e o fetiţă de cinci-şase ani, pe nume Antonia. Stă în genunchi pe scaun, întoarsă spre cele două femei, şi povesteşte veselă, gesticulând. Pe locul de lângă de ea e o doamnă mai în vârstă, necunoscută.

Din când în când, fetiţa o atinge pe doamnă ba cu cotul, ba cu degeţelele învelite în mănuşi. Doamna tresare puternic când Antonia îi loveşte din greşeală pălăria, dar nu spune nimic. Mămica reacţionează prompt, prinde copilul de umeri, îl scutură puţin şi rosteşte printre dinţi, dar suficient de tare încât să audă toată lumea:

– Stai cuminte! Chiar nu ţi-e ruşine deloc? Obraznico! Nu vezi c-o deranjezi pe doamna?

Continue reading Regulile nescrise şi copiii obraznici