Cum sa uiti de biblioteca din Alexandria

Cu ceva vreme in urma am gasit pe Facebook “inscriptia” de mai sus. Am pastrat-o in calculator din motive care acum imi scapa. Facand curat pe desktop, am redescoperit-o si mi s-a parut amuzanta, dar probabil din alta cauza decat a intentionat autorul. Respectiv, da, uau, cum ar fi daca unii dintre noi am fi nemuritori (da, va aud protestand, dar va ignor) sau numai foarte longevivi si ne-am aminti si inca am fi suparati pe Cezar (Iulius) sau pe ceilalti responsabili de pierderea bibliotecii din Alexandria?

Dintr-una intr-alta (va scutesc de detalii), am ajuns sa ma intreb cat timp pot sa fiu suparata pentru ca am fost calcata pe picior in autobuz si, in cazul in care sunt mai rezistenta si pot sa imi reamintesc multa vreme de durere si de of, cum sa fac ca macar sa contrabalansez neajunsul.

 Cu ce se mananca supararea
Asadar, hai sa vorbim despre emotiile negative! Ce stim? Ca, desi paza buna trece primejdia rea, exista si efecte secundare. Carevasazica ele au rol adaptativ (de exemplu, se stie ca frica ne salveaza de animalele salbatice din savana. Care savana?), dar impactul lor asupra sistemului, mai puternic decat al emotiilor pozitive, cere o reactie. Pe care nu intotdeauna o putem avea, din cauza fericitului trai in societate (nu glumesc, e important. Vital).

De exemplu, atunci cand seful ma critica aspru, eventual in fata colegilor mei, s-ar putea sa simt oarece emotii neplacute cu care, din pacate, nu prea am ce sa fac. Ceea ce, clar, mi-ar dauna. Mai ales daca sunt barbat (ce bine ca nu sunt!), pentru ca reactia lor la stres este mai stresanta!
Sauve qui peut!
Stresul e rezultatul indirect al unei gaselnite (emotiile) a evolutiei fara de care nu am exista, combinata cu traiul in societatea ultra-moderna (alta gaselnita, societatea asta, fara de care nu am exista).
Am citit si eu, ca si voi, presupun, ceva carti care ma indeamna sa renunt la emotiile negative. Sa devin una cu universul. Sa nu uit sa respir (de fapt, da, asta e importanta). Cu toata educatia mea, formala si informala, n-am reusit. Oare de ce?
Pentru ca, ce sa vezi! Nu putem scapa de emotiile negative. Nu trebuie sa scapam de ele. Au avut sens in evolutia speciei si au sens si astazi. Bine, dar noi, cei stresati, cei chinuiti, cei cu sensibilitate sporita si nuclei amigdalieni (astia sunt in creier) mari, ce sa facem?
Ce sa faci daca esti inzestrat cu un creier sensibil
Nu am pretentia ca stiu vreo potiune magica sau ca am vreo metoda de terapie care da rezultate la distanta. Dar sunt adepta lucrurilor simple. Imi plac. Sunt… simple. In fine. Enough about me. Sa trecem la sugestii.
– Fii recunoscator! Stiu ca am mai spus-o, nu demult, dar o sa o tot repet. Fiindca functioneaza. Bucura-te pentru lucrurile bune, mici sau mari, din viata ta.
– Ajuta-i pe ceilalti. Pare contraintuitiv? De ce sa ajut pe altcineva? Oare e mai eficient decat daca mi-as cumpara o pereche de pantofi (sau gadget-ul ala nou si scump, in caz ca esti barbat)? Da. Este. Pune mana si ajuta-i pe ceilalti. Studiile arata ca satisfactia pe care o simtim atunci cand ne comportam altruist dureaza mai mult decat bucuria unor lucruri facute pentru noi insine.
– Sau, daca nu te induri sa renunti un moment la hedonism, alege sa cumperi experiente, si nu obiecte. Iesi la cina sau la cinema, viziteaza un muzeu sau o expozitie. La fel ca la punctul doi, placerea dureaza mai mult.
Daca esti cu adevarat perseverent, nu ai sa uiti de biblioteca din Alexandria sau de durerea provocata de nemernicul ala din autobuz. Dar, aplicand acelasi mecanism in cazul acestor trei lucruri mici, reduci riscul de boli cardio-vasculare si neplaceri provocate de ele si cresti calitatea vietii pe care o duci, contrabalansand emotiile negative (aka stres) de care nu poti scapa (fiindca n-ar avea sens).
Photo credit: Art&Literature – Maja Karlsone

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *