Puţină psihologie pozitivă

Vouă vi se întâmplă vreodată să vă lăsaţi prinşi într-o dinamică din asta păguboasă, în care vă gândiţi la ceva rău, de exemplu la o boală sau la moarte (a voastră sau a cuiva drag) şi după aia nu mai reuşiţi deloc să vă gândiţi şi la altceva?
Bineînţeles că vi se întâmplă. Voiam doar să vă spun că nu sunteţi singurii, că ni se întâmplă tuturor din când în când, probabil mai des decât se vede din afară, şi că putem să ne domolim anxietatea şi să învăţăm să ne concentrăm şi pe altceva, dar că nu putem să “scăpăm” de felul ăsta de-a gândi, pentru că face parte din natura noastră.
Din punctul de vedere al evoluţiei, cel care se teme “mai bine” supravieţuieşte mai mult. Luaţi aminte că spun “din punctul de vedere” fiindcă aşa e mai simplu de înţeles, dar nu susţin că evoluţia ar avea vreun punct de vedere sau că ar avea intenţionalitate şi conştiinţă. Deci, dacă te-ai ferit la timp de pericol, fie el închipuit sau nu, ai supravieţuit şi ai o nouă şansă la a-ţi transmite moştenirea genetică. Bravo ţie, acum hai repede înapoi în peşteră că parcă am auzit un prădător în tufiş!
E lesne de înţeles cum aceia care se tem “mai bine” se şi feresc mai eficient şi supravieţuiesc mai mult. Din cauza asta omul modern, descendent al aceluia care s-a temut “bine”, e înzestrat cu ceea ce se numeşte în traducere liberă “eroarea negativităţii” (negativity bias, scuzaţi limbajul), adică tendinţa cvasipermanentă de a observa, a reţine, a ne aminti şi a folosi informaţiile negative mult mai des decât pe cele pozitive. Partea bună e descrisă mai sus, aşa că acum permiteţi-mi să vă atrag atenţia asupra părţii proaste a acestui mecanism.
Uneori teama ne împiedică să facem lucrurile pe care ni le dorim, să ne atingem potenţialul, să încercăm să trăim aşa cum am vrea şi probabil că am putea. Ne împiedică nu prin existenţa ei, pe care vă asigur că o putem tolera bine-mersi şi de care nu e nevoie să “scăpăm”, ci prin mecanismul de evitare pe care-l pune în funcţiune ca să ne facă să stăm departe de potenţialele pericole. Aşadar nu teama este… de temut, ci evitarea ar fi de evitat.
În orice caz, până şi eu mă văd nevoită să recunosc că e mai simplu să acţionezi atunci când te temi doar într-o măsură moderată şi nu foarte, foarte tare, aşa că, pentru aceia dintre voi care caută căi prin care să îşi modeleze anxietatea şi care au nevoie să-şi ia olecuţă de avânt înainte să acţioneze cu curaj, iată mai jos un exerciţiu din psihologia pozitivă, numai potrivit ca să vă ajute să vedeţi şi partea bună a lucrurilor şi să vă amintiţi mai repede de ea atunci când vă înghesuie îngrijorările.
Putem avea mai des gânduri pozitive dacă le cultivăm cu atenţie. Şi când zic cu atenţie, mă refer la practica intenţionată de-a ne concentra pe lucruri bune şi frumoase, de-a ne îndrepta atenţia spre ele. Nu-i uşor de la început, dar dă roade. Primul pas este să-ţi alegi câteva lucruri care, atunci când te gândeşti la ele, te fac să simţi bine. Poate să fie vorba despre cineva, de o persoană, un grup, sau de ceva, un lucru, o întâmplare. Poate să fie cineva pe care-l iubeşti şi cu care ai o relaţie apropiată sau cineva care te face să râzi când apare la televizor. Poate să fie o amintire dintr-o vacanţă care ţi-a plăcut în mod deosebit sau poate să fie o imagine, un peisaj, o lucrare de artă. Practic, orice te face să zâmbeşti e numai bun.
Pasul doi – alege-ţi cinci astfel de lucruri pozitive şi scrie-le, de preferat când eşti liniştit, apoi pune lista undeva la vedere sau păstreaz-o în portofel pentru momentele în care teama, stresul şi îngrijorarea ameninţă să te copleşească. Ultimul pas e tare simplu. Când ţi-e greu, când nu mai poţi să te gândeşti decât la lucruri negative fiindcă mintea ta a apucat-o în spirală spre ce-i mai rău, scoate lista şi concentrează-ţi atenţia asupra lucrurilor care te fac să te simţi bine. E nevoie de ceva exerciţiu şi implicare ca să funcţioneze, dar ce aveţi de pierdut?
Photo by Adam Bronkhorst

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *