Tulburarea obsesiv-compulsivă. Sigur nu eşti şi probabil că nu ai OCD

Tulburarea obsesiv-compulsivă e una dintre afecţiunile psihiatrice care adesea vine “cu conştiinţa bolii”, ceea ce o face să fie foarte, foarte greu de dus. Spre deosebire de aceia care nu ştiu că au o tulburare, care se identifică cu suferinţa lor şi cred că e ceva în neregulă cu ceilalţi fiindcă vor să-i trateze, mulţi dintre cei care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă ştiu că mintea lor funcţionează altfel decât le-ar fi bine. Cum funcţionează, mă întrebaţi? Cu siguranţă nu fiind “obsedaţi” de ordine. Daţi-mi voie să mă explic

“Maybe You Should Talk to Someone” – cinci poveşti de psihoterapie

Dacă “Maybe You Should Talk to Someone” ar fi fost o colecţie de panseuri despre psihoterapie, mi-ar fi plăcut mai mult. Peste tot întâlneşti pastile ca: “Terapia e o muncă grea nu doar pentru terapeut, ci şi pentru client, fiindcă doar de el depinde schimbarea.” Sau: “E treaba mea, ca terapeut, să fac în aşa fel încât să înţelegem şi eu, şi clientul, care sunt emoţiile pe care el le evită.” Vă spun cu mâna pe inimă că mie-mi plac aceste “maxime” şi nu m-aş da în lături să cumpăr o carte care n-ar conţine nimic altceva.

Farmecul nesiguranţei şi “băieţii răi” – dopamina şi anticiparea recompensei

De unde ştii că un băiat rău e rău? Are barba deasă? Conduce un bolid inutil pe şoselele patriei pesediste? Are o poziţie socială privilegiată? Sigur că nu ele contează! Pot să-mi imaginez pe cineva care le are, dar mă iubeşte, mă respectă şi se intimidează puţin când mă vede. Mai este acela un băiat rău?

Conferinţa naţională de CBT de la Cluj sau cum să te gândeşti la un iepure mort la malul mării

O să vă spun despre mine ceva ce poate că nu ştiaţi. Înainte de facultatea de psihologie am mers la un liceu de artă. În clasa a douăsprezecea, obosită de ceea ce îmi păreau a fi standarde arbitrare şi elitism, am ales o facultate cu un domeniu cu reguli clare, despre care-mi imaginam că nu are cum să-şi măsoare studenţii

Cât durează adevărul (în psihologie) şi de ce e mai bine să ai dovezi decât să ai păreri

Cum ar fi să ţi se fi spus, la începutul studenţiei, că jumătate dintre lucrurile pe care o să le înveţi vor fi greşite în momentul în care o să-ţi primeşti diploma de absolvire? Neplăcut dacă ai studiat ingineria construcţiilor, asta-i sigur! Ei bine, se pare că în multe dintre facultăţile americane de medicină studenţii primesc exact acest avertisment (1).

Efectul Mandela, Mickey Mouse şi Freddie Mercury

  Aţi auzit de Efectul Mandela? Grupuri relativ mari de oameni îşi amintesc un fel de istorie alternativă – pe Mickey Mouse cu bretele la pantaloni, “Hello, Clarice!” rostit de Hannibal Lecter, deşi replica nu e a lui în film şi pe Nelson Mandela mort în închisoare, în anii ’80, cu toate că omul a trăit până în 2013 şi

Relaţia de cuplu şi suferinţa – scurt îndreptar

Să vă fac o mărturisire. Nu pot să sufăr discuţiile despre iubire pentru că, atunci când sunt în cabinet şi nu pot să evit, glumind, alunecarea celuilalt (şi uneori a mea) pe panta suferinţei trecute sau prezente din relaţia de cuplu, mă trezesc că sunt nevoită să-mi dezamăgesc conlocutorul. Da, suferinţa e de aşteptat. Nu, nu există relaţie “fericită”, care

6 mituri despre creier

V-aţi întrebat vreodată cât din ce citiţi despre creier e adevărat? 14 – 20 martie a fost Săptămâna de Conştientizare a Creierului (Brain Awareness Week), o iniţiativă internaţională care vrea să vă atragă atenţia asupra progresului şi beneficiilor cercetării în domeniul neuroştiinţelor. În cinstea acesteia, deşi cu puţină întârziere…

Cum să-ţi alegi psihoterapeutul

Nu există o metodă „formală” de alegere a psihoterapeutului potrivit şi cred că majoritatea, atunci când alegem ceva despre care nu ştim mare lucru, ne lăsăm influenţaţi de cei care par mai pricepuţi decât noi. Aşadar, dacă sunteţi în situaţia asta, ce-ar fi să vă lăsaţi influenţaţi puţin şi de mine? Am scris pentru cineva o listă scurtă de paşi

James Randi despre homeopatie şi mediumi

Vreau să vedeţi şi voi filmuleţul ăsta! E din 2007, dar eu am aflat despre el abia astăzi. În el, James Randi îi provoacă pe mediumii lumii să demonstreze că îndeletnicirea lor e ceva real şi le oferă un milion de dolari dacă reuşesc. Bineînţeles, încă nu s-a înscris nimeni.

De ce aici? Pentru că nici în psihoterapie nu e penurie de metode neştiinţifice, inventate de câte un guru cu talent oratoric şi morală îndoielnică ori slabe abilităţi de testare a realităţii. Ce spune Randi se poate aplica foarte uşor şi la diverse idei cu smalţ psihologic. Plus că bomboana asta de om ia un pumn de somnifere homeopatice pe scenă, ca să demonstreze că sunt inofensive!

Încă un articol despre căsătoria din America anului 2015

“Nici o altă uniune nu e mai profundă decât căsătoria, pentru că aceasta întrupează cele mai înalte idealuri ale iubirii, fidelităţii, devotamentului, sacrificiului şi familiei. Atunci când se căsătoresc, doi oameni devin ceva mai mult decât au fost înainte.” – Anthony Kennedy, judecător al Curţii Supreme americane De curând, Curtea Supremă din America a declarat legală căsătoria între persoanele de

O listă incompletă a psihologilor eminenţi din epoca modernă

Toată lumea a auzit de psihiatrul Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei. Ba unii chiar nu vor să-l uite, lucru care le îngreunează adesea existenţa celor interesaţi de psihologia ştiinţifică.Dacă ai depăşit, însă, stadiul lui Freud şi te interesează să ştii care sunt numele importante din psihologia de după Al Doilea Război Mondial, s-ar putea să vrei să arunci o privire peste

Nu e vorba despre tine

Zilele trecute am postat pe pagina de Facebook a blogului link spre un articol de pe PsychCentral. Autoarea scria despre cum să transformi gândurile negative în întrebări folositoare, care să te ghideze să descoperi câte ceva despre tine însuţi. Mi s-a părut o temă interesantă, şi trebuie să recunosc că punctul doi, cel despre lista de „to do” şi despre

Explicaţii şi emoţii pozitive

“Nesiguranţa ne poate menţine sau prelungi fericirea, aşa că ne-am aştepta ca oamenii s-o preţuiască.” – Daniel Gilbert În seara asta scriu din cabinet. Se întunecă şi e cald de aprilie, nu destul cât să ieşi în mânecă scurtă, dar plăcut dacă deschizi larg geamul. Am o pauză de câteva ore înainte de ultimul client, aşa că deschid “În căutarea fericirii”

Ştiinţific sau nu? O perspectivă

Există un fel de distorsiune cognitivă care te face să crezi că toată lumea ştie ce ştii şi tu, că unele lucruri sunt de la sine înţelese, că toţi participanţii la o discuţie pleacă de la aceleaşi premise ca şi tine. Treaba asta se numeşte „blestemul cunoaşterii” şi e unul dintre motivele pentru care, uneori, nu simţim nevoia să explicăm

Mintea, acest “suflet” al psihologiei moderne

Nu ştim exact cum se întâmplă, însă un lucru este sigur: mintea e un produs al creierului. Baza biologică fără de care nu se poate, începutul (şi sfârşitul) minţii, cel datorită sau în ciuda căruia se formează şi se consolidează obiceiuri, este creierul. El nu e totul, să ne înţelegem, dar e o parte esenţială a discuţiei despre minte, şi,

Regulile nescrise şi copiii obraznici

Autobuz, ziua. Mămica şi bunica stau pe două scaune alăturate. În faţa lor e o fetiţă de cinci-şase ani, pe nume Antonia. Stă în genunchi pe scaun, întoarsă spre cele două femei, şi povesteşte veselă, gesticulând. Pe locul de lângă de ea e o doamnă mai în vârstă, necunoscută. Din când în când, fetiţa o atinge pe doamnă ba cu

Critică-mă o dată, fii curios de cinci ori

Şi partenerii care se iubesc şi nu vor să se despartă ajung uneori la terapie, fiindcă găsesc că, oricât de ataşaţi ar fi unul de celălalt, viaţa în doi te poate scoate repede din minţi. Pe măsură ce trece timpul şi prima etapă a relaţiei lasă loc următoarelor, lucruri mărunte devin hopuri de netrecut şi trăsături care la început ţi

Cuplul, back to school – puţin divorţ sau mai mult efort?

E septembrie şi, citeam pe undeva, septembrie e precum ianuarie de după vară – noi începuturi, promisiuni de mai bine, speranţe reînnoite, liste cu “rezoluţii”, tot tacâmul. Ei, şi în spiritul ăsta de răcoare plăcută şi miros de flori pe catedre, am primit acum câteva zile un telefon. O voce timidă de femeie mă întreabă dacă am puţin timp. Am.

Şase valori şi 24 de trăsături de caracter

Acum doi ani, unul dintre psihologii mei preferaţi a murit. Avea 62 de ani când inima i-a cedat pe neaşteptate. Am simţit moartea lui ca pe o pierdere personală, probabil şi pentru că de-abia îl descoperisem, graţie unui fost profesor din facultate interesat de psihologia pozitivă şi plăcut impresionat de rigoarea ştiinţifică a acesteia. Christopher Peterson pe scurt Co-fondator al

Ecuaţia fericirii, ceva mai pe larg

La începutul lunii trecute au apărut în presă mai multe articole despre “ecuaţia fericirii”. M-am decis să scriu şi eu câteva cuvinte despre subiectul ăsta pentru că n-am găsit, cel puţin în textele româneşti, informaţii suficient de clare. Voi sunteţi siguri că aţi înţeles despre ce e vorba? Dacă vreţi să reluăm, read on. Vă avertizez că urmează un articol

O teorie a iubirii

Unii oameni (ştiţi voi cine sunteţi) se întreabă, şi mă întreabă, ce e iubirea. Ei bine, n-am o teorie în privinţa asta. Pot s-o definesc doar dacă o despart în silabe, adică dacă vorbesc despre respect, camaraderie, atenţie, pasiune, sex şi altele asemenea. Din fericire, altcineva s-a gândit la asta înaintea mea şi a vorbit mult mai frumos şi mai

Bucurie şi entuziasm în cuplu, măcar din când în când

     Mi-e teamă că am o veste proastă. Sau, în fine, una nu tocmai bună pentru aceea dintre voi care cred că un cuplu fericit e scutit de neînţelegeri şi că, dacă nu ne certăm, o să trăim liniştiţi până la adânci bătrâneţe. Poate aţi auzit despre John şi Julie Gottman, cei doi soţi, psihologi amândoi, care studiază relaţiile

Valori şi alegeri – Pentru tine ce contează cu adevărat?

Alegeri responsabile Nimeni nu ştie sigur cum facem alegerile pe care le facem. Putem să ne dăm seama de unii factori care ne influenţează deciziile, iar o ştiinţă foarte isteaţă, pe numele ei “behavioral economics”, se ocupă, în parte, cu asta, dar nu putem spune cu exactitate de ce alegem să mâncăm îngheţată de vanilie şi nu de ciocolată, de

Despre schimbare

  – Vreau să mă schimb, zice ea şi se uită la mine cu ochii mari. Mi se pare că desluşesc acolo teamă şi speranţă şi o doză sănătoasă de îndoială, dar fiindcă nu vreau să mă bazez numai pe presupuneri, spun pe un ton ambiguu, menit s-o încurajeze să continue: – Şi crezi că eu pot să te ajut.

Exerciţiu pentru cuplurile care au de gând să rămână împreună

Cât de mult îţi iubeşti soţia? Vrei să rămâi cu iubitul tău, sau ai de gând să-l părăseşti? Ai încredere în jumătatea ta? Dar cu pasiunea cum staţi? Dacă sunteţi mulţumiţi de relaţia voastră şi vreţi să evitaţi ca ea să se degradeze în timp (lucru care se întâmplă mai des decât ar fi frumos, indiferent cum ni se par

Goana după sens, în psihoterapie şi aiurea

Dificultăţile, pierderile, traumele, au “darul” de-a dezorganiza experienţa. Nu ne mai simţim confortabil în pielea noastră, nu ne mai recunoaştem, nu mai înţelegem ce se întâmplă. Un umăr pe care să te sprijini în astfel de situaţii, fie el mai mult sau mai puţin priceput, cu sau fără certificat de liberă practică în psihoterapie, poate să te ajute să regăseşti

De-fuziune cognitivă sau cum să iei o pauză de la autoevaluare

Fotografie de Oana Boncu De când nu ne-am mai jucat noi? Şi ce-ar fi să ne jucăm puţin chiar acum? Hai să ne imaginăm că purtăm o pereche de ochelari verzi, prin care toată lumea pare verde. Hainele sunt verzi, scaunele sunt verzi, lichidele sunt verzi, oamenii sunt verzi. Totul e verde. Acum, dacă ne-am jucat destul, hai să scoatem

Nevoi şi dorinţe în cuplu, după Dragobete

Zilele trecute am dat peste un citat din Gottman, care spune că în spatele oricărui reproş al partenerului se ascunde o dorinţă neîmplinită. Mai departe de valoarea sa de adevăr, care, ca în cazul oricărui lucru scos din context, e discutabilă, propoziţia de mai sus vorbeşte despre un fel de-a fi în relaţiile de cuplu. Presupunem că partenerii noştri sunt

Trei dialoguri pe care să nu le ai cu iubita ta (după Sue Johnson & co.)

Vă spuneam, la finalul unui articol de acum câteva zile, despre Sue Johnson şi “Hold Me Tight“, în care autoarea vorbeşte despre metoda ei de terapie de cuplu, bazată pe ideea că, pentru ca o relaţie să fie reuşită, e nevoie ca amândoi partenerii să se simtă în siguranţă. Ea spune că a te simţi în siguranţă înseamnă a putea să-i vorbeşti

Despre atracție, monogamie în serie şi Valentine’s Day inc.

Una dintre cele mai mari surprize ale vieţii mele de adult a fost să constat că expresia “şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe” e doar un fel de-a evita să le vorbeşti copiilor despre ce se întâmplă după ce nu mai eşti îndrăgostit. Aţi trăit şi voi ceva similar? Poate că nu, dar, dacă ne gândim la cât

Pastila dorintei si butonul satisfactiei feminine

“Viagra actioneaza asupra arterelor. Ea provoaca schimbari care permit penisului sa se ridice. Insa un medicament care sa provoace dorinta femeilor ar fi cu totul diferit. El ar modifica functionarea regiunilor primare, executive ale creierului. Ar ajunge la psihic.” Asta e fraza care m-a facut sa ridic o spranceana si sa ma intreb daca nu cumva mergem cam departe cu

Sa gresesti in vazul tuturor…

Photograph: Peter Yang/August “În ştiinţă greşeşti în public. Şi îţi arăţi greşelile în aşa fel încât toată lumea să înveţe din ele. Aşa ai parte de beneficiile experienţei celorlalţi şi nu doar de drumul tău personal prin spaţiul erorilor.” ~ Daniel Dennett Nimeni nu te opreşte să faci la fel, chiar dacă nu eşti om de ştiinţă. Cine ştie ce

Cum sa uiti de biblioteca din Alexandria

Cu ceva vreme in urma am gasit pe Facebook “inscriptia” de mai sus. Am pastrat-o in calculator din motive care acum imi scapa. Facand curat pe desktop, am redescoperit-o si mi s-a parut amuzanta, dar probabil din alta cauza decat a intentionat autorul. Respectiv, da, uau, cum ar fi daca unii dintre noi am fi nemuritori (da, va aud protestand,

Filme online, jocuri, Facebook, psihologie pozitiva

Bine v-am regasit! Astazi vorbim despre o particica din ceea ce inseamna sa fii fericit. Si, pentru ca e bine sa imparti planurile mari in planuri pe termen mediu si obiective usor de atins (credeti-ma, am cercetat problema), va propun sa incepem cu sentimentul de multumire. Haideti sa ne gandim impreuna la ultimul moment in care ati fost multumiti. Pentru

Halloween post-factum

Daca nu sunteti foarte ocupati cu recuperarea dupa petrecerea de Halloween, poate vreti sa aflati cateva lucruri cu adevarat infricosatoare (sau, din alta perspectiva, amuzante si interesante) despre psihicul uman. Astazi, fun fact nr. 1072, despre memorie si amintirile false. Keep on reading… A-ti aminti presupune a reconstrui. Poate ca nu e cea mai placuta veste, dar studiile arata ca amintirile

Hooponopono – big no-no

Psihoterapeutii, stiti, sunt psihologi cu “palaria” speciala a unei scoli in plus. Cu toate astea, ei raman psihologi, si, ca atare, sunt obligati sa faca parte din Colegiul Psihologilor. Acest lucru presupune, printre altele, faptul ca datele noastre de contact sunt publice. Ceea ce este bine. Potentialii clienti te pot gasi, cel putin teoretic. Clientii pe care ii ai deja

De ce amanam si evitam sarcinile dificile. O poveste

“Nu lasa niciodata pe maine ceea ce poti face poimaine.” ~ Mark Twain ~ Multa vreme, dragii mei, noi, psihoterapeutii, ne-am amagit cu explicatia ca perfectionismul este vinovat de tendinta general umana de a amana si de a evita lucrurile dificile si presante. Parerea generala era ca, atunci cand cineva este perfectionist (adica, printre altele, se teme tare-tare sa nu greseasca),

Casca supranaturală a disonanţei cognitive

În care se vorbeşte despre Dumnezeu Să zicem că ai fi cercetător. Mai precis, neurolog. Şi, într-o bună zi, în timp ce studiezi efectele câmpurilor magnetice asupra funcţionării emisferelor cerebrale (cu ajutorul unei căşti de snowmobil modificată în aşa fel încât să stimuleze lobii temporali cu mai sus numitele câmpuri), îţi cade în poală Dumnezeu. Ce faci atunci? După necesara pauza de

Back to Top