Despre schimbare

 

– Vreau să mă schimb, zice ea şi se uită la mine cu ochii mari.
Mi se pare că desluşesc acolo teamă şi speranţă şi o doză sănătoasă de îndoială, dar fiindcă nu vreau să mă bazez numai pe presupuneri, spun pe un ton ambiguu, menit s-o încurajeze să continue:

– Şi crezi că eu pot să te ajut.

Nu e chiar o afirmaţie şi nu e tocmai o întrebare. Fiindcă nu mai spun nimic, umple ea tăcerea:

– Da. Aş vrea să nu-mi mai fie frică de tot felul de lucruri. Aş vrea să nu mai ezit atât de mult înainte să iau o hotărâre. Aş vrea…

Ce se poate schimba şi ce rămâne aproape ca la început

Uneori, lucrurile pe care am vrea să le schimbăm nu se pot schimba. De exemplu, nu se poate să nu-ţi mai fie niciodată frică, deloc, deloc. Pentru că frica are un rost, aşa cum am mai spus. Ai putea să devii mai curajos, devenind mai întâi conştient că te temi, când te temi, de ce te temi şi apoi alegând să acţionezi altfel decât ai fi acţionat înainte. Dar frica rămâne acolo. Nu putem să schimbăm ceea ce simţim. Emoţiile şi sentimentele rămân parte din noi, oricât am vrea să le alungăm sau să le modificăm după bunul plac. Nu pot să te iubesc dacă nu te iubesc şi nu pot să nu te mai iubesc doar pentru că mă străduiesc din răsputeri.

Acelaşi lucru e valabil pentru unele trăsături stabile în timp, care se manifestă într-o mulţime de situaţii, indiferent cât de variate. Dacă de obicei acţionez pripit şi nu sunt genul care să delibereze şi să ia decizii după ce a cântărit toate variantele, nici n-o să reuşesc să fac asta fără un efort considerabil. Dacă îmi plac oamenii şi simt nevoia să fiu alături de ei des, să vorbesc şi să râd, să împart cu alţii ce mi se întâmplă, mai important sau mai puţin important, atunci o să suport cu greu singurătatea, iar asta n-o să se schimbe doar pentru că aşa mi-ar plăcea mie. Nu pot să schimb esenţa, ceea ce mă face pe mine să fiu eu.

Singurul asupra căruia am o măsură de control e comportamentul, tradus în acţiuni. Pot să controlez, întrucâtva, ceea ce fac, chiar dacă asta e uneori invers decât ce gândesc şi simt.

Vestea bună…

…este că am de ales în ceea ce priveşte acţiunile mele, chiar dacă ele au fost, poate, repetate până când au ajuns obiceiuri. Fiindcă obiceiurile au mare legătură cu situaţiile şi sunt în mare parte inconştiente, o bună bucată din a le schimba presupune a deveni atent la ele. Cred că e unul dintre motivele pentru care mulţi oameni reuşesc să se folosească de cartea lui Allen Carr, “În sfârşit nefumător”, cu suficient de mult succes – o parte importantă a acesteia se axează fix pe a-ţi atrage atenţia asupra a ceea ce faci, adică a fumatului, în acel caz particular. Unii ar putea găsi utilă practica mindfulness pentru asta, nu credeţi?

Deci cum ne schimbăm?

Ca să schimbi un obicei, fie că e vorba de rosul unghiilor, de urcatul cu liftul (nu pe scări) sau de a folosi cuvântului “gen” la finalul propoziţiilor, e nevoie ca mai întâi să fii atent la ce se întâmplă, la ce faci. Asta înseamnă să-ţi propui în mod conştient să schimbi ceva şi să observi când faci acel “ceva”. Care e situaţia care declanşează comportamentul? Ce simţi în legătură cu situaţia respectivă? La ce te ajută să faci ceea ce ai vrea să nu mai faci (comportamentul indezirabil)? Ştiinţa ne învaţă că putem să ne controlăm obişnuinţele indezirabile adânc înrădăcinate dacă monitorizăm atent respectivul comportament. Din păcate, pe termen lung strategia asta se poate dovedi insuficientă, deşi e un bun punct de plecare.

Nu te judeca prea aspru dacă mai uiţi sau mai greşeşti şi nu încerca să suprimi pur şi simplu comportamentul pe care vrei să-l schimbi. O idee mai bună ar fi să-l înlocuieşti cu altceva. De exemplu, dacă vrei să nu mai rosteşti cuvinte care ar face-o pe mama ta să se simtă stânjenită, ce-ar fi să le înlocuieşti cu altele, mai potrivite? Sau dacă vrei să nu mai ronţăi capătul pixului când eşti nervos, ce-ar fi să mesteci nişte gumă în loc?

Exersează reacţiile dezirabile. De pildă, când ştii că urmează o perioadă grea, care ar putea să-ţi crească nivelul de anxietate, ai putea să te pregăteşti sufleteşte ca să aplici comportamentul nou, obiceiul bun cu care-l înlocuieşti pe cel pe care nu-l mai vrei. Fii pregătit să scapi hăţurile din când în când şi fii indulgent cu tine însuţi. Schimbarea e dificilă chiar şi atunci când ai un ajutor, pe cineva care te susţine, terapeut sau grup, prieteni sau membri ai familiei tale.

Un ultim cuvânt, dar cu siguranţă nu cel din urmă, e de spus despre motivaţie. Înainte să încerci să schimbi un obicei, întreabă-te dacă eşti cu adevărat convins că e bine să faci asta şi că ţi-o doreşti suficient. Dacă nu eşti destul de hotărât să schimbi ceva, probabil că şansele tale de reuşită sunt cu atât mai mici. În plus, e posibil ca pe măsură ce aplici metoda cea nouă, ce încerci să întăreşti obiceiul cel bun, motivaţia să-ţi scadă. Ajută să ai la îndemână, scrise sau în imagini, înregistrate sau cum vrei tu, motivele pentru care vrei să faci o schimbare, pentru care aceasta e bună şi potrivită.

Cum o să ţi se îmbunătăţească viaţa dacă faci schimbarea pe care o doreşti? Cum se aliniază ea valorilor tale? Cum se potriveşte cu felul în care-ţi doreşti să fii pe lume? Pune-ţi câteva întrebări şi notează-ţi răspunsurile. S-ar putea să ai nevoie de ele pe parcurs.

Photo by marsmet546

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.