O teorie a iubirii

Unii oameni (ştiţi voi cine sunteţi) se întreabă, şi mă întreabă, ce e iubirea. Ei bine, n-am o teorie în privinţa asta. Pot s-o definesc doar dacă o despart în silabe, adică dacă vorbesc despre respect, camaraderie, atenţie, pasiune, sex şi altele asemenea. Din fericire, altcineva s-a gândit la asta înaintea mea şi a vorbit mult mai frumos şi mai organizat decât aş reuşi eu.

Acel cineva este absolvent de Yale şi Stanford, preşedinte al Asociaţiei Psihologilor Americani (2003), profesor la numeroase univeristăţi şi cercetător în domeniul inteligenţei, al creativităţii şi, aţi ghicit, al dragostei. Numele lui? Robert Sternberg.

Teoria sa vorbeşte despre trei componente ale iubirii – intimitatea, pasiunea şi implicarea. Intimitatea conţine ataşament, apropiere, legătură. Pasiunea se referă la atracţia fizică şi la nevoia ca şi celălalt să simtă ce simţi tu, iar implicarea ţine de dorinţa şi hotărârea de-a rămâne împreună pentru mai multă vreme. Până aici, toate bune şi frumoase. Dar ce te faci când într-o relaţie există o combinaţie sau alta dintre cele trei elemente?

Formele iubirii
  • Non-iubirea – absenţa tuturor celor trei componente din triunghiul de mai sus. Defineşte majoritatea relaţiilor pe care le avem cu ceilalţi – cunoscuţi, amici, oamenii cu care mergem dimineaţa în metrou sau cei pe care-i ocărâm în trafic.
  • Simpatia – atunci când între tine şi celălalt există intimitate, dar nu atracţie sau dorinţă de a vă petrece viaţa împreună.
  • Dragostea romantică sau combinaţia dintre intimitate şi pasiune – eşti îndrăgostit de partenerul tău, împărtăşeşti cu el sau ea un sentiment de apropiere, sunteţi legaţi “sufleteşte”, dar nu aveţi (încă) planuri de viitor.
  • Îndrăgostirea – perioada în care nu vă cunoaşteţi suficient de bine încât să vrei să rămâi pentru totdeauna în relaţie sau să faci pipi în prezenţa celuilalt, dar în care eşti foarte atras de el sau ea şi ţi-ai dori ca sentimentele să-ţi fie împărtăşite.
  • Dragostea nesăbuită – atunci când faci o pasiune orbitoare pentru celălalt şi îi declari iubire veşnică, eventual te şi căsătoreşti cu el sau ea, însă intimitatea n-a avut timp să apară între voi.
  • Legătura fără substanţă – tu şi cu el (sau ea) vă juraţi credinţă, deşi între voi nu există atracţie fizică sau intimitate. Un exemplu de astfel de relaţie sunt căsătoriile cu mirese “comandate” pe internet, în care cei doi se cunosc foarte puţin şi nu ştiu dacă sunt atraşi unul de altul sau dacă vor reuşi să se apropie şi să se simtă în largul lor unul cu celălalt.
  • Dragostea prietenească – aceia dintre voi care sunt în relaţii de lungă durată ştiu despre ce e vorba. O relaţie “bine crescută”, în care pasiunea s-a domolit, dar în care implicarea şi intimitatea sunt la loc de cinste.
  • Dragostea completă – combinaţia dintre cele trei elemente, dragostea la care sperăm cu toţii, aceea “despre care scriu poeţii”, cum mi-a spus mie odată cineva.

Ca să punem lucrurile în context, luaţi aminte că aceasta este o teorie generală despre iubire şi că ar fi bine s-o privim ca pe o schemă în interiorul şi în jurul căreia avem loc să construim, nu ca pe un instrument absolut de evaluare a relaţiei în care suntem. Mai mult, categoriile de mai sus funcţionează drept repere pentru sentimentele individuale, nu pentru etapa în care se află un anume cuplu la un moment dat. Aşadar, se poate ca eu să fiu în faza dragostei nesăbuite, îndrăgostită şi gata să te iau de soţ, dar tu s-ar putea să fii doar foarte atras de mine, însă nepregătit pentru mersul la primărie.

Sternberg însuşi a dezvoltat şi a modificat teoria, trecând de la ideea unui triunghi al iubirii la aceea de scenariu al fiecăruia despre iubire – ce credem că este şi cum se exprimă ea, apoi la compatibilitatea dintre stilurile partenerilor ca parte integrantă a unei relaţii de succes. Recent, autorul a adăugat şi noţiunea de sinteză între înţelepciune, creativitate şi inteligenţă ca element necesar pentru succesul în dragoste.

În concluzie, drăguţii mei, e complicat, şi e nevoie să fim înţelepţi şi răbdători. Şi neapărat dispuşi să lucrăm împreună ca să ne meargă bine, mai ales (poate doar atunci când?) avem de la ce să pornim – compatibilitate, încredere, scopuri comune.

Bibliografie:

  1. A triangular theory of love;
  2. Sternberg despre etapele căutărilor sale.

Photo by Helga Weber

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.