Critică-mă o dată, fii curios de cinci ori

Şi partenerii care se iubesc şi nu vor să se despartă ajung uneori la terapie, fiindcă găsesc că, oricât de ataşaţi ar fi unul de celălalt, viaţa în doi te poate scoate repede din minţi. Pe măsură ce trece timpul şi prima etapă a relaţiei lasă loc următoarelor, lucruri mărunte devin hopuri de netrecut şi trăsături care la început ţi se păreau calităţi devin, încet, motive de migrenă.

 

Unul dintre cele mai bune exemple pe care le am este următorul: ea e o femeie independentă, inteligentă, căreia îi place să fie în centrul atenţiei, să râdă, să trăiască, iar lucrul pe care şi-l doreşte cel mai mult de la un bărbat este, în cuvintele ei, ca el “să-i facă faţă”, adică să poată să ţină pasul cu ea, să nu fie timid, să ştie să-şi spună ferm părerea, să nu se aştepte să le rezolve ea pe toate.

El e, la prima vedere, exact ce caută ea – puternic, influent, inteligent. Ştie întotdeauna ce “trebuie făcut” şi nu-l deranjează să se ocupe el de tot ce e nevoie, fie că alege restaurantul, filmul la care să meargă la cinema sau apartamentul în care vor locui împreună.

Potrivire perfectă! Dar ce se întâmplă după o vreme? Părerile lui ferme prind iz de încăpăţânare, iar pofta ei de viaţă începe să semene din ce în ce mai tare cu agitaţia, cu neastâmpărul care lui nu prea-i plac, etc etc. Puteţi să înlocuiţi ce-am scris eu cu oricare alte trăsături. Dacă am învăţat ceva lucrând cu parteneri de cuplu, atunci acel lucru e că, orice ai face şi oricât ai încerca să fii cât mai bun pentru iubitul/iubita ta, la un moment dat eforturile tale o să dea greş.

Abia atunci începe, de fapt, greul oricărei relaţii. În momentul în care constaţi că, bine intenţionat fiind, în ochii celuilalt greşeşti. Mai mult sau mai puţin, mai rar sau mai des, dar greşeşti, aşa că începi să te simţi vinovat, inadecvat, neînţeles, respins. De aici până la a te simţi şi neiubit e numai, cum să vă spun, distanţă cât o şoaptă. Şi de multe ori avalanşa porneşte de la o pereche de şosete uitate într-un colţ de dormitor.

În loc să tragi concluzii pe care să nu le verifici: “Vrei să mă enervezi, de asta nu vii cu mine la film!” sau să critici, eventual făcând atacul să fie personal: “Eşti o egoistă, nu-ţi pasă de sentimentele mele!”, învaţă să fii curios în legătură cu partenerul tău. Adoptă faţă de diferenţele dintre voi atitudinea unui copil care se întâlneşte prima dată cu un lucru nou, necunoscut, şi încearcă să afle cât mai mult despre el. Construieşte-ţi harta iubirii.

Oare de ce nu-i place lui să iasă cu prietenele tale? Ce i-ar plăcea mai mult? Cum o să-şi petreacă timpul cât e departe de tine? Dar ea, oare ea de ce rămâne la serviciu până târziu? E o persoană foarte conştiincioasă? Cum e şeful ei? Ce îi place la jobul pe care-l are? Încearcă să pui întrebări deschise şi să păstrezi o atitudine mai mult curioasă, decât critică şi mai mult înţelegătoare, decât plină de judecăţi de valoare. Nu uita că scopul vostru e să vă înţelegeţi, nu să vă acuzaţi unul pe celălalt de te miri ce.

Caută şi găseşte în răspunsurile celuilalt lucruri lăudabile, pe care să le admiri. Împărtşeşte-i admiraţia ta sinceră şi încearcă să înveţi ceva nou, dacă tu nu ai pus până atunci mare preţ pe o anume calitate pe care el sau ea o are. Dacă, dimpotrivă, descoperi că aveţi trăsături similare, povestiţi împreună cât e de minunat să fii, de pildă, pasionat de munca ta.

De ce să faci tu, neapărat, atâta efort, uneori de unul singur? Ei, dar parcă am mai auzit întrebarea asta undeva! Răspunsul meu e cam întotdeauna acelaşi. Fiindcă tu eşti aici, tu ai căutat răspunsuri, tu citeşti articolul ăsta. Pentru că altfel problemele nu se rezolvă, partenerul sau partenera nu se schimbă, relaţia nu evoluează, ci devine din ce în ce mai distantă şi mai nesatisfăcătoare. Tu forţezi, ceri, te superi, el sau ea se retrage, se închide, se ascunde. Polca protestelor, cum spune Sue Johnson.

N-ar fi mai bine ca măcar să încerci să creezi un cerc “nevicios”? Fii tu primul înţelegător şi binevoitor, construieşte o atmosferă caldă şi cheamă-l, treptat, şi pe celălalt să ţi se alăture. Eu zic că merită.

Photo by Nathan O’Nions

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.