Despre mine

Sunt psiholog şi psihoterapeut. Mă conduc curiozitatea, onestitatea şi respectul. Înţeleg oamenii ca fiind un produs al evoluţiei, al selecţiei naturale, al moştenirii genetice şi abia apoi ca pe unul al societăţii, al familiei de origine, al influenţei celorlalţi. Cred că ne putem schimba, dar numai ţinând seama de toţi factorii ăştia.

Nu cred că putem face orice şi că e suficient să ne-o propunem. Nu cred în vreun dumnezeu – consecinţă a bucuriei de a citi lucruri de calitate – iar asta îmi dă libertatea, în măsura în care suntem cu adevărat liberi să alegem lucruri, să am propriul set de valori morale şi un grad mare de toleranţă faţă de ceilalţi, faţă de acţiunile, valorile, credinţele lor. Nu cred în existenţa paranormalului. Cred că medicina alternativă nu face nici cât o ceapă degerată. Mă aştept să îţi verifici sursele. Asta nu înseamnă că nu sunt deschisă la dezbatere pe aceste teme, ci dimpotrivă. Singura condiţie e ca tu să nu te superi prea uşor.

Printre interesele mele profesionale se numără reglarea emoţiilor, gândirea critică, starea de bine psihologic, viaţa cu sens (scopuri, valori, acţiune), studiile despre morală, mindfulness-ul, relaţiile armonioase, psihologia părinţilor (adaptarea la noul rol, gestionarea stresului şi a propriilor trăiri, self-care), psihologia cuplului. Îmi plac şi folosesc, în funcţie de nevoi, tehnicile din psihoterapia cognitiv-comportamentală, mai ales cele de a treia generaţie (acceptare şi angajament, terapia dialectic-comportamentală) şi cele inspirate din psihologia pozitivă. Formarea mea de bază este în psihoterapie integrativă – de altfel tendinţa globală pare a fi spre integrare, însă aleg metode şi tehnici verificabile ştiinţific şi cu aplicabilitate dovedită, aşa cum sunt cele enumerate mai sus.

Lucrez cel mai adesea cu adulţi cu tulburări de anxietate, cu dificultăţi în gestionarea furiei şi a altor emoţii intense, traduse în comportamente nepotrivite – izbucniri de furie, refugiu în mâncare, tutun, alcool, şi cu adulţi care au probleme de relaţie – în familie, în cuplu, la muncă. Mă bucur atunci când am ocazia să lucrez cu cupluri. Mă văd pe Skype cu oameni plecaţi din ţară sau stabiliţi în alt oraş.

Îmi bazez intervenţia în primul rând pe psihoeducaţie. Discutăm despre ce se întâmplă, despre cum se întâmplă şi, eventual, despre de ce se întâmplă. Trebuie să înţelegem ce trăim, ca abia apoi să alegem în cunoştinţă de cauză cum să acţionăm. Clientul conduce procesul, el decide, el alege. Ne bazăm pe feedback – cum ne merge? e bine? ce se poate îmbunătăţi? – lucru atât de necesar unei relaţii oneste, care să te ajute să creşti, să devii o variantă mai bună a ta. Nu sunt adepta mitului practicianului cu baghetă magică, ale cărui metode şi a cărui cunoaştere sunt obscure pentru client. Le ofer întotdeauna clienţilor mei acces liber la sursele mele, la materialele care mă inspiră, la cunoştinţele mele procedurale. Oamenii sunt destul de speriaţi că vin la terapie, nu au nevoie să adauge şi nesiguranţa legată de ce va urma pe lista emoţiilor negative pe care le trăiesc. Rolul meu este de susţinere, de încurajare, de clarificare. Îi îndemn pe cei cu care lucrez să îmi pună şi să îşi pună întrebări, să citească articole de specialitate, să fie curioşi în legătură cu procesul la care iau parte. Clientul e cel care doreşte să se schimbe, şi face asta după propriile puteri şi cu efortul propriu. Aveţi toată susţinerea mea, dar voi sunteţi cei care se reinventează.